Cum sa fii bun la invatare?

Am facut, pe langa anii de scoala, cateva zeci de cursuri.

M-am intalnit, in salile de curs, cu profesori si traineri mai asa sau mai asa.

Eu imi aduc aminte de cei care citeau plictisiti de pe peretele unde erau proiectate slide-urile de powerpoint. El era cu spatele la noi, colegii fara chef isi vedeau de ale lor, dar pentru mine tema era de super interes si eram fericita ca nu stau singura sa validez surse si sa compilez materiale.

In aceeasi masura erau cei care faceau pe dracu-n patru cu giumbuslucuri si joculete… si  esenta temei se pierdea complet si definitiv in stradania mult prea mare de a crea motivatie si „engagement”, fara a se adresa insa problematicile aparute in exercitii.

Fiind acum, la randul meu, in postura de a fi „in fata clasei”, ma tot intreb ce face ca cineva sa fie „mai bun” decat altcineva in transmiterea informatiei si mentinerea motivatiei invatarii. Si ma intreb asta si din pozitia de parinte, si din cea de partener, si din aceea de coleg si membru al unei echipe.

Am gasit multe de citit pe internet si am invatat in cursurile de formare despre:

Pasiunea

Sa fii pasionat de a transmite informatii, de a avea chef mereu sa fii in contact tu insuti cu informatia pe care o prezinti. Sa o respecti astfel incat sa te straduiesti mereu sa o livrezi in cel mai potrivit nivel de structura, limbaj, ritm etc. De exemplu intr-un fel ii explici unui coleg ce are de facut si altfel ii spui copilului care te intreaba „ce faci tu la munca”.

Voia buna si umorul

Cu asta e clar. Cand e omul din fata e cu zambetul pe buze si cu o stare de energie pozitiva parca molipsitoare, spatiul parca se largeste si lumineaza. Atmosfera e mai aerisita iar temele, oricat de profunde sau de provocatoare, iti ajung mai usor la minte.

Experiential

Cu asta suntem cu totii de acord, nu? Un bun echilibru intre teorie si practica. Adultii invata din experiente, la care apoi reflecteaza si trag concluziile care lor le sunt de cel mai mare folos.

Expertiza si greseala

Aici parerile sunt impartite. Sigur ca vrei sa inveti de la cei mai bine informati, de la cei care se dovedesc experti in domeniul lor. Ce as vrea eu, probabil si tu, este ca trainerul sa si faca ce ii invata pe altii. Traineri de comunicare care te repezeau cand puneai intrebari si le stricai feng-shui-ul cursului, manageri de proiect dezorganizati – asta nu mi se pare chiar ok; dar am avut si profesori super experti in materia si domeniul lor, care insa probabil au lipsit la modulul de pedagogie, caci nu intelegeam nimic din ce predau.

In plus, cei care accepta deschis ca nu stiu sau ca nu sunt la curent cu nu stiu ce descoperire din ultima saptamana, ma invata firescul si toleranta si sunt fericita sa mai iau lectii din astea doua, ca pe restul mi le mai livreaza si Dr. Google :-).

∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼

Mai sunt si alte calitati, fara indoiala, doar ca eu am descoperit, saptamana trecuta, intr-o sala de training in care eram cursant, una pe care nu am mai gasit-o mentionata ca atare, si nu imi dau seama daca lumea o asimileaza pe undeva pe la pasiune sau chiar nu suntem constienti cu adevarat de ea.

Bunatatea

Omul acela din fata noastra le avea pe toate cele de mai sus plus restul nementionate, dar cumva basic – punctualitate, flux, seriozitate, comunicare cu sala, implicarea tuturor si adresarea tuturor nevoilor si intrebarilor.

Dincolo de toate astea a plutit intreaga zi in aer un  „ceva” care m-a facut, pe mine si pe colegi, sa ne simtim ca si cum am fi mult mai importanti noi insine fata de orice alta informatie livrata.

A facut asta printr-o blandete a privirii, fermitatea gesturilor, candoarea propunerilor de zone de invatare ale fiecaruia, modul in care a gestionat felul in care ne-am dat feedback intre noi (stiti ce greu este sa fii expus sa ti se evalueze tehnica si sa zica altul ce ar fi facut el in locul tau, si tu sa nu o iei personal ca nu ai fost suficient de bun, da?)

Dincolo de toate acestea, vulnerabilitatea si impartasirea propriei experiente, sansa sa vezi „in spatele scenei” de la un om care are o imagine publica de invidiat, sa primesti pe tava provocari si esecuri pe care nici macar nu banuiesti ca ai putea sa le ai impreuna cu solutii viabile, testate si validate… mi se pare ca este un act de simpla si sublima bunatate.

Mi-ar placea sa stiu de la voi cum au fost trainerii care au creat un impact in viata voastra?

Cum au fost, ca oameni, cei de la care ati retinut si integrat informatia?

Ce au ei in „trusa de scule” dincolo de informatie si tehnici?

[sursa foto: pexels.com – free picture]