Parintii mei au vrut un baiat.
L-au avut si numai bunul Dumnezeu stie de ce a venit mai devreme decat trebuia si de ce nu a stat pe lumea asta, daca tot a venit.
Asa a fost sa fie…
Ete ca am aparut eu apoi pe lume si, desi mi-e clar ca m-au vrut, mi-e si mai mai clar ca ar fi preferat sa fiu tot baiat.
Mama – pentru ca viata de femeie e mai grea.
Tata – pentru ca sa aiba si el un urmas de nume, pentru ca habar nu avea ce si cum sa se joace “ca fetele” cu mine si tot asa.
Nu mi-e clar cand mi-am dat seama ca preferam betele si pustile in locul papusilor, ca mai distractivi sunt genunchii rupti de la garduri sarite decat unghiile facute.
Si fustele nesifonate si sunt mai multe de spus cu baietii de fotbal si aparatele din cartile lui Jules Verne decat sa barfesc cu cea mai buna prietena te miri ce aiureli, care ma plictiseau teribil.
Incet incet am ajuns sa stiu mai bine care e patentul si clestele papagal decat polonicul si telul.
Stiu sa schimb un obertainer, sa chituiesc geamuri, sa schimb cauciucuri, sa pun lita la sigurante… si le fac cu mai multa placere decat sa dreg ciorbe sau sa asortez tinute.
Toate bune si frumoase… nu zic ca nu m-au si ajutat in viata, dar m-au si impiedicat. Mor cand ii aud pe cei care isi pun poalele in cap ca “vai de capul lu’ ma-ta, te-a cocolosit si nu te-a responsabilizat, mai, BARBATULE”!
Dar de parintii de fete de ce nu se ia nimeni?
De ce e normal sa fii barbata, Zoe?
De ce sa fii independenta?
Sau de ce sa fii dependenta de “gaseste, mama, si tu, un baiat bun, sa aiba si el acolo o casa si sa stie sa se descurce?”
De ce tre sa stii sa dai cu picioru’n minge doar pentru ca tac-tu nu stie ce altceva ar putea sa se joace cu tine?
Si de ce sa te duci la karate ca sa te aperi?
De ce, daca vrei sa te joci cu baietii, acestia mai tarziu nu o sa te placa?
De ce nu poti fi doar buna si blanda si materna si casnica?
De ce tre sa ai muschi si sa demonstrezi?
De ce tre sa se numere c@ai3l3 unui cuplu format dintr-un el si-o ea?
Si apoi sa se decida prin vot liber exprimat cine la cate dintre ele sa renunte ca sa poti sa ai o viata de familie armonioasa?
De ce sa ajungi sa faci un copil pentru tine, pentru ca femeile pot sa faca asta singure, dar EL sa nu conteze decat ca donator de ADN supercalifragilistic… adica e buna esenta semintelor, dar daca ai si “purtatorul” cu care tre sa te intelegi ca omu’ cin’ sa spele vasele si cine sa stranga rufele de pe sarma, nu mai merge?
De ce noi mergem la cursuri de redescoperire a zeitei interioare, iar ei fac cursuri de agatat?
De ce sunt saracii uimiti de nu mai stiu ce sa faca?
Sa fie salbatic sau bland, dar nu prea bland sa nu fie pampalau?
Sa fie destept, dar nu prea destept, ca oricum nu ai cum sa tii pasul cu o pasiune de electronice sau mai stiu eu ce…
Sa fie cu bani si cu situatie dar nu prea mult, ca alearga toate dupa el…
Sa te puna jos si sa-ti rupa hainele cu pasiune, dar dupa ce apare ala micu’ mai rarut ca-i mai dragut.
Sa te asculte cu privirea pierdut de placere in ochii tai cand ii povestesti cum cotzogarla dracului ti-a furat ideea de prezentare si s-a dat bine pe langa sef, dar sa si-o ia peste bot cand indrazneste sa iti spuna de nu stiu ce chestie geo-politica?
De ce nu exista o normalitate normala la care sa te poti raporta?
Ca zau sunt atatea altele de facut in viata asta, decat sa intrebi ce-ar fi fost daca…
Daca ai raspunsul la macar una din intrebarile de mai sus…
… raspunde-mi si mie.
Anda-Luiza Stefan
Coach & Trainer Coaching Essence
www.justbeliveinyou.ro