Toamna se numara bobocii

 Pai, da, e 4 septembrie, si ma invartesc in jurul articolului de …4 zile.

Ziceam eu ca, pe data de 1, ne gandim impreuna la obiectivele majore pe care ni le-am propus anul asta si la cele mici, care servesc scopului final.

Doar ca, vezi tu, peste liste se asterne rutina, si peste rutina lipsa de implicare, si peste toate astea, zace ca „vaca pe coada”, cum zice romanul, marea Procrastinare…

Daca esti ca mine, atunci ai un nivel mediu spre high de perfectionism, intarit de structurile in care muncesti, familia din care provii si un pic in cea pe care ai facut-o tu…

Stii sau intuiesti ce lipseste. Realizezi ca tu esti cel care are de facut, dar preferi sa amani… de ce? Pentru ca si in al 12-lea ceas cei ca tnoi – activi, isteti, descurcareti, simpatici – fac treaba si buna si fara prea mare chin. In plus… ai obosit tot facand si mereu altii primesc apreciere, mariri, avansari…

Trec asa vreo cativa ani si tu tot stai in dulcea amanare, frustrare si deprimare.

Cum reusesti asta? Pai…

• te straduiesti prea mult;
• studiezi intens si cu multe variante „ce va fi daca” si te ingropi in materialul de cercetat;
• standardul e prea inalt;
• nu vezi avantajele indepartate din cauze celor imediate; ( da, e avantajos sa procrastinezi 🙂 )
• scopul nu e cel adevarat;
• ai credinte limitative cum ca nu poti, nu meriti sau nu ai noroc;
• ti-e frica de esec, dar nu stii ca iti este foarte frica si de succes

Ce e de facut? Cand va fi acum momentul potrivit?

Solutia este fix in problema – iei momentul acum prezent si faci!

Asa cum am tinut eu deschis draft-ul articolului asta de pe 1 pana cand doar am scris.

Ai procrastinat destul inclusiv citind acest articol.

Multumesc!

Nu mai intra pe FB sa imi spui daca a functionat si pentru tine! Ramai acolo facand 🙂

Cu drag,

Luiza