Narcisism

Nu stiu cum fac altii, dar eu arunc maxim 4 priviri pe zi in oglinda…

Una dimineata, una in timpul fardatului, una la pranz si una seara.

Lucrurile atent monitorizate in aceste momente sunt: stergerea cu apa a urmelor noptii, nevoia de programare la pensat sau vopsit, sa nu ies pe strada cu un ochi cu rimel si unul fara, indepartarea eventualelor urme de mancare dupa masa de pranz si – ca o inchidere a cercului, stergerea cu apa+demachiant a urmelor zilei…

In aceasta seara insa s-a petrecut ceva ciudat… luciul oglinzii mi-a intors stralucirea ochilor. Privirea a incercat sa patrunda mai adanc, dincolo de acea scanteie, si s-a trezit cu un ditamai zambetul. Pupilele au inceput sa se micsoreze si ridul dintre sprancene s-a adancit a intrebare…”hei… salut! ce mai faci? nu te-am mai vazut de ceva vreme!” Oglinda, ochii, mintea au continuat in acelasi stil… „e ceva schimbat la tine… ce s-a intamplat?” Ce naiba? Ce sa fie? E clar, am luat-o razna…imi spun asta cumva incercand sa nu pronunt nimic, nici macar in gand. Ei, as! Ti-ai gasit! Piticul invizibil continua cu voce pitigaiata, dar placuta: „hai, nu fi! Zi ce e! Zau arati altfel!”

Am facut un pas inapoi si m-am intors catre suportul de prosoape. Ce vorbesti! Parca am luat oglinda dupa mine… lipita fix in varful nasului si stalucind in continuare a „ceva altfel”.

Am incetat brusc sa ma mai impotrivesc lucidului si m-am intors din nou catre luciu.

Da, e clar! E ceva altfel!

Este imaginea mea pe care o privesc cu adevarat!

Sunt eu fara sa vad urmele zilei pe frunte…pentru ca am descoperit in seara asta ca POT! In felul meu, dar POT!

Sunt ochii mei fara rimel…dar plini de pasiunea dansului pe care l-am imaginat.

Sunt ridurile mele rasarite din zambetul provocat de gandul de a fi impreuna cu oameni cu care impartasesc acelasi valori si viziune de viata.

Sunt doar eu insumi, cu simplitatea frumusetii mele..pentru ca am putere si resurse sa creez.

M-am intins in pat si imaginea mea narcisista imi staruie in spatele pleoapelor.

Este atat de bine sa te ai, sa te apreciezi dincolo de orice alt model, de orice validare externa, sa te intorci catre tine si sa iti recunosti nobletea sufletului si toata frumusetea mintii tale.

„Oglinda, oglinjoara…”