Sunt un om, pur si simplu, traind o viata normala si modesta.
La inceput asta mi s-a parut imposibil de pus la capitolul „Despre mine”, unde te astepti sa gasesti motivatia, inspiratia, povestea de succes din care sa tragi invataminte si sa iei o gura de aer pentru propria ta crestere.
Chiar pot spune ca am stat cateva luni bune, cu site-ul gata, pentru ca mi se parea ca nu am ce sa spun interesant despre mine…
Apoi mi-am dat seama ca, de fapt, chiar nu as fi vrut sa am vreo boala peste care sa povestesc cum am trecut sau vreo nenorocire care sa fii schimbat sortii destinului meu.
Si, daca m-am gandit si mai bine, in zilele acestea, cand „normalitatea” se tot redefineste si capata noi parametrii, a fi normal poate ca e chiar neobisnuit, nu?
Am fel si fel de roluri de viata – mama, sotie, fiica, prietena…
Ca profesie am practicat in domenii diverse – IT, telecom, banking si acum coaching – de la stenografa de 18 ani pana la liderul si coachul de acum. Am ajuns pana unde mi-am dorit in cariera profesionala si sunt recunoscatoare pentru toate oportunitatile pe care chiar le-am avut si nu am ezitat sa le materializez.
Ma straduiesc in continuare pe noul drum ales sa ajung sa am succesul pe care mi-l doresc.
Practic coachingul individual si de echipa de 11 ani, ca manager, si de 3 ani ca freelancer si imi exprim iar recunostinta pentru mine, ca am avut puterea sa imi urmez pasiunea si visul, pentru toti cei care m-au invatat si au crezut in mine – mentori si clienti – cu ajutorul carora devin din ce in ce mai competenta.
Sunt visatoare, copilaroasa, imi place structura – dar ma las cu placere prada creativitatii – iubitoare, intuitiva, provocatoare, nu foarte confortabila cand vine vorba de integritate si autenticitate; rad mult si cu pofta de toate cele ale vietii, privind pe cat posibil jumatatea plina a paharului.
Citesc literatura buna de orice fel, calatoresc pe taramurile lumii cat imi permite viata si ma avant in natura si sport fie vara sau iarna.
Cum sa sumarizez mai bine 30 de ani de munca si restul de viata?
Conteaza ce ramane cand tragi linie, nu?
Am invatat, am crescut, cand am fost mai putina buna am muncit mai mult, cand am fost foarte buna m-am bucurat enorm. Uneori cad si ma doare… ma ridic, ma scutur si o iau de la capat, sau de unde am ramas, daca se mai poate. Vorba unei zicale, „succesul este cand cazi de 7 ori si te ridici de 8”.
Cam asta este povestea ne-romantata a cuiva care crede ca, de fapt, cu totii suntm o poveste, cu sine in rolul principal si cu tot restul de personaje si intamplari fantastice parteneri in calatorie.