Cu ce umpli golul din tine care ramane dupa acest raspuns?

Uneori apar raspunsuri care ii invinovatesc pe altii si care ne tin captivi in victimizare, neputinta, lipsa de perspective si de oportunitati.

Insiram cauze, scuze, explicatii, justificari, motive… cate am putea sa includem intr-o intreaga enciclopedie.

Alteori raspunsul este o durere imensa. Sau spaima… sau furia… Retraita din nou si din nou si din nou. De nici nu mai stim cand am suferit mai mult: cand ne-a durut prima oara sau acum, a suta mia oara cand spunem povestea si inca ne trec fiorii si lacrimile ne stau (sau nu) in gat?

Si altadata se iteste mic, timid si plin de inocenta, EU-l. Cu mutrita ca puiul proaspat trezit din somn, cu ochii mari si curiosi de tot ce vede in jur, cu mainile pipaind ce pare a fi jucarie si cu picioarele alergand incoace si incolo, strabatand parchetul sufrageriei precum Columb apele oceanului cautand Americi.

Dar EU nu stie … cine ar putea fi si cum te-ar putea ajuta sa raspunzi la intrebare. EU doar stie ca nu stie si i cam rupe de orice altceva. EU stie ca ESTE si ca ARE si ca FACE. Ce? Orice … acum, clipa de clipa, curios, cu ochii mari, ca si cum vede totul pentru prima data. Ca si cum poate lua totul de la capat pe alt drum, cu alte resurse si, desigur, cu alt rezultat.

EU doar ESTE. <3

Leave a Reply