• Stefan?
  • Prezent!
  • La tabla cu tema pentru azi!
  • .. incep sa ma fastacesc, cu o voce mai mica decat mine, abia soptita si cu capul in pamant… eu nu am terminat de scris…daca stiam strigam “absent”, mormai eu suparata.

Trece vreme buna de la intamplare si il aud, acu cateva zile, pe cel mic:

  • Mami, azi cand a facut doamna prezenta, eu am zis ca nu sunt!
  • De ce, mami, ca doar erai acolo?! Doamna ce a zis?
  • Eram, dar mintea imi ramasese acasa, la LEGO-ul cadou pe care inca nu l-am terminat.

De cate ori nu ti s-a intamplat si tie fie sa fii prezent/a cu totul, dar nu pregatit/a, sau prezent/a doar cu “fizicul” si cu mintea-n alta parte? Ma gandesc ca uneori poate fi chiar daunator, ce zici?

Acum… fiecare dintre noi are un set de abilitati, pe care le practicam la un nivel mai inalt sau mai scazut.

Poate tu ai o mare putere de persuasiune, esti cu atentia la maxim si cu capacitatea de a sesiza detalii, dar nu reusesti la fel de usor sa vezi ansamblul intreg.

Sau te descurci perfect in a fi plin/a de intelegere, grija, iubire, dar nu esti la fel de confortabil/a in a lua decizii majore sau in a corela diverse informatii.

Aceste abilitati au fost antrenate si perfectionate in timp de diferitele contexte personale si profesionale in care ai fost pus.

Privind din perspectiva asta, viata chiar este o scoala.

Constient sau nu, te-a pregatit. Pentru ce?

Tu sa-mi spui. 🙂

Am scris toate astea doar ca sa ajung la ideea cu care am inceput.

La abilitatea ce poate ti-ai dezvoltat-o pana cum, sau poate nu, dar care nu tine mai deloc de ceva ce ai fi putut sa vezi la altii.

Capacitatea de a fi pe deplin constient/a si in acelasi timp cu deschidere, flexibilitate si incredere. Altfel spus PREZENTA!

Mie una nu mi-a fost foarte clara de la inceput treaba asta. Sigur ca intelegeam la nivel conceptual ce inseamna sa te focusezi, sa te concentrezi sau sa fii prezent. Dar, la fel de adevarat este ca habar nu aveam ce sa fac cu avalansa de ganduri si senzatii pe care le percepeam fie din mediul inconjurator, fie din mine.

Cand am ajuns sa invat sa meditez, sa inteleg de ce este nevoie sa constientizez fluxul respiratiei si ce chiar pot sa fac cu mancarimea de nas care aparea brusc, am reusit si sa devin din ce in ce mai prezenta, focusata si direct conectata cu tot ce se intampla pe moment in viata mea.

Stii ce zic?

Momentul acela in care rasaritul soarelui este doar caldura si cromatica galben-portocalie in care ochii aluneca fara ca mintea sa cugete la ziua care incepe si la programul super incarcat.

Clipa in care vii acasa si te cuibaresti pe canapea, impreuna cu partenerul/a, savurand starea de “impreuna”.

Si chiar bucata de sedinta in care iti prezinti proiectul si esti doar performanta si incredere ca munca ta si toate eforturile isi gasesc manifestarea si implinirea fix atunci.

 

Cat de familiar iti este acest obicei? “Sunt aici, dar cu mintea in alta parte”

Sau altfel spus… cat din viata ta o traiesti in prezent? 🙂

Spune-mi si mie cum reusesti!

 

Cu drag,

Anda-Luiza Stefan

Coach & Trainer – Coaching Essence

Leave a Reply