Ai grija ce-ti doresti, ca s-ar putea sa primesti.
Stii vorba asta. Dar mereu ti s-a parut funny.

Ti se pare ca te poti descurca cu orice. Las sa vina lucrurile cum or fi.
Si asa viata bate filmul.

Bai, dar sa fie al naibii ca atunci cand ti se intampla lucrurile nu mai sunt asa funny. Ba chiar deloc. De ce?

Pentru ca se intampla lucruri din astea naspa,  3 in 1 ca la Nescafe, de nu intelegi de unde apar ce sa faci cu ele.

Am o prietena care se vaita de cateva luni ca si-a luat prea multe proiecte, ca ii e rusine sa mai spuna acum “nu”, dar ca nu mai are timp de ea si de macar odihna. Intre timp, un genunchi stricat pe la ligamente de ceva vreme zice ca a venit vremea sa fie operat.

Apare si oferta de laparoscopie, recuperare rapida, ce mai, parea a fi exact ce ii trebuia.

Face omul recuperare cum se cuvine, timp in care evident ca sta cu laptopu-n brate sa nu cumva sa lase in urma promisiunile.

Ce crezi? Recuperare pa!

Cand zicea ca gata, hopa niste apa la genunchi, hopa niste dureri, hopa o pozitie de relax care nu permite tinutul laptopului in brate.

Si uite asa, pana la urma a dat cu chiu cu vai gata proiectele, a luat de la capat recuperarea si, pana s-a prins ca “dorinta” interna de odihna si grija de sine si-a facut si ea loc cum a putut, a mai durat ceva.

Acceptam cu totii, pana la un anumit nivel, ca boala nu apare chiar asa, ala-bala hocus-pocus.

Grecii antici si medicii egipteni vorbesc despre si studiaza somatizareaadica dezvoltarea simptomelor unor boli in absenta unei cauze medicale. Ei si-au dat seama ca boala implica un intreg complex de parametrii, din care fac parte si mediul si cultura si educatia si psihicul, pe langa cei fizici.

Stii ce zic? Daca te uiti in jurul tau la hipertensivi, la cei care acuza arsuri la stomac sau mult chinuitoarele migrene… nu au ei in viata lor lucruri ca nemultumirea locului de munca?

O lipsa de gestionare buna a timpului si a banilor, o relatie care treneaza de prea multa vreme fara sa duca nicaieri, multe idei despre pasiunile personale nepuse in practica de frica si neincredere, lipsa de viziune si sindromul capului de strut in nisip?

Loiuse Hay, in cartea sa “Poti sa-ti vindeci viata”, exploreaza constrangerile care duc mintea la a crea idei limitative, ceea ce contribuie la scaderea imunitatii intr-o zona cerebrala care, la randul ei, gestioneaza un anumit organ ce devine astfel bolnav.

Tot ea spune ca ai nevoie de aceste boli, caci ele iti dau semne catre lectia pe care o ai de invatat.

Eu, zilele acestea, ma confrunt cu o astfel de situatie. Cum asa?

Pai… fix ca cizmarul fara cizme. Lucrez cu mine la lucruri pe care eu le consider prioritati, din mental, zone care sa ma ajute sa muncesc, sa demonstrez, sa creez, sa aduc valoare.

Si da, uneori asta inseamna ca mai uit de mine, ca ii spun oboselii “mai lasa-ma un pic”, ca vreau sa le fac pe toate la niste standarde, ca nu renunt usor la asteptari si ca, daca totusi exagerez, am aroganta sa ma cred mai puternica decat sunt si ca voi putea sa fac lucrurile mai altfel.

Dar nevoia isi face singura drum la suprafata. Ca vrei sau nu, partea din tine pe care nu o lasi sa iti spuna cu drag si in soapta ce sa faci – intrerupand activitati “foarte importante” – iti urla pe unde si cum stie ea dupa atentie.

Timpul sa vindeci o astfel de boala este cel putin la fel de lung ca cel pe care l-ai petrecut nedandu-i atentia cuvenita.

Ba poate chiar mai lung, caci apare frustrarea ca nu se vad efectele imediate, vocea altei parti care zice mai du-te pe la doctori ca poate ai ceva, efecte secundare de la fel si fel de medicamente, un fel de confirmare negativa a faptului ca e greu, ca nu poti, autosabotare si tot asa.

Tu carei voci nu ii dai voie sa iti spuna ce are nevoie?
Daca i-ai fi dat voie sa-ti vorbeasca, nu ai mai fi ajuns intr-o situatie mai delicata.

Dar daca tot esti acolo, cum ar fi sa refuzi sa amplifici problema, ci sa iei totul ca un suc proaspat, aromat, de culoarea rasaritului de soare, racoritor si vitaminizant, ca de portocale?

Un refresh al mintii!
Dar atentie. Invata lectia!

Si data viitoare poate gasesti o patratica libera in agenda sa lasi vocea interioara sa-ti spuna de ce are nevoie. Nu mai amana!
Mai devreme sau mai tarziu isi va cere drepturile.

Anda-Luiza Stefan
Coach & Trainer

Leave a Reply