Sa am incredere in mine. Vreau sa fiu din nou omul pe care il stiam.
Nu mai stiu cum pot sa ma mobilizez singura.
Sa capat confirmarea ca sunt pe directia buna.

Sa imi recapat increderea in mine…

In ciuda a tot ceea ce auzi in jurul tau, citesti, vezi si poate chiar ti-a spus cineva de cand erai copil, ei bine, NU TREBUIE MUSAI sa crezi in tine ca sa iti poti face viata pe care o visezi.

As spune chiar ca fraze de genul: daca crezi suficient de mult, vei obtine” este poate cea mai mare piedica in a atinge fix destinatia pe care ti-o doresti.

Nu pentru ca este neadevarata, pana la urma cand ai un nivel de incredere tendinta este sa actionezi in conformitate cu el.

Ci pentru ca majoritatea oamenilor pur si simplu nu cred.
Fix ca un om care nu stie sa inoate si ii spui “Hai la bazin! Crede si vei inota!”.

Nu are prea mare sens, nu este de ajutor, ba chiar pe mine ma irita teribil acest oarecum fanatism al gandirii pozitive.

Stii de ce?

Ce resimti este ca nu numai ca nu ai incredere, dar nici macar nu stii ce si cum sa faci “sa crezi”. O fi vreo icoana a increderii la care tre sa te inchini?
Vreo rugaciune de spus?
Sau vreun alt ritual pe care il ai de indeplinit si fix ala iti scapa din vedere?

Si, pana la urma, ce e de fapt “increderea” asta si cum sa o “ai”?
Se da la kil, la bucata?
E pe baterii si ale tale se termina din cand in cand si nu stii cum sa realimentezi?

Habar nu am! Ceea ce stiu si vad este ca se sta asa, intr-o asteptare cu rasucituri si chinuri in suflet si in minte, doar-doar o rasari ea, increderea, de unde a plecat.

Pai si atunci ce functioneaza? Nu zic ca este reteta succesului, dar ceea ce chiar merge este sa “descompui” visul.

DESENEAZA – in cuvinte sau imagini, lista pe puncte sau vision board, orice ar fi da o forma acelui tel. De exemplu, “a inota” inseamna sa stii sa iti misti bratele si picioarele si sa respiri in asa fel incat sa te mentii la suprafata apei dintr-o piscina sau dintr-o mare, nu?

DERULEAZA in sens invers filmul evenimentelor, de la telul atins catre momentul prezent – continuand exemplul de mai sus: sunt la mare si inot. Inainte de asta am inotat 3 luni, de 2 ori pe saptamana, in piscina din cartier.

Am avut un abonament pe care l-am luat pentru ca am cerut prietenilor sa imi recomande un instructor. In seara in care am inceput sa ii intreb pe prieteni am luat hotararea sa invat sa inot, in urmatoarele 6 luni, ca sa pot merge la mare.

Am ales ca in toata aceasta perioada sa nu imi mai cumpar diverse, sa fumez mai putin si sa gatesc mai mult acasa, astfel ca am strans bani sa am de lunile de abonament.

Am primit datele de contact, am sunat si am facut programarea sedintelor cu instructorul. La inceput a fost greu si imi era teama si jena, apoi am vazut ca ma pot descurca si totul a fost mult mai usor.

ACTIONEAZA – Eu stiu ca oamenii au raspunsuri perfecte pentru ei la intrebarea “cum”.
Chiar stiu! Nu “cred”, nu “gandesc pozitiv” si nici “nu sunt optimista”.

Pur si simplu stiu! STIU ca atunci cand te apuci sa faci pasi in directia visului tau, succesele mici pe care le inregistrezi te ajuta sa descoperi noi oportunitati, micile esecuri te ambitioneaza si mai mult, faptul in sine ca ai inceput sa actionezi te scoate din “valea plangerii” de unde nu se vede luminita de la capatul tunelului.

Vorbesti despre actiuni, solutii, termene, pasi si planuri si incetezi sa te lamentezi de neputinta lipsei increderii in tine.

Increderea este un sentiment, un concept fara corespondenta materiala in realitate.

Dar ceea ce chiar exista este zambetul reusitelor mici, ridul vertical din fruntea incruntata de concentrare cand citesti mesajele prietenilor, mainile pe care ti le freci de multumire cand ai in cont banii de abonament, zambetul tamp si frustrarea ca iti sta cam naspa in costumul de baie, urmat de gestul maine care spune “ei,si, nu-mi pasa”, respiratia sacadata si nodul din gat cand intri prima oara in piscina, privirea de copil care asteapta laudele instructorului, picurii de apa sarata care iti intra in ochi cand dai din maini si din picioare, poate un pic stangace, in apa calda si valurita a marii si apoi zambetul victorios aruncat de sub o spranceana usor ridicata: “Ti-am spus ca o fac?”

Toate astea sunt caramizi pe care se cladeste senzatia aia ca stii ca poti, caruia cineva i-a spus INCREDERE.

O zi extraordinara,
Anda-Luiza Stefan – Coach & Trainer

Leave a Reply