Cu totii cautam fericirea, nu? Linistea, iubirea, sanatatea si ceva bani ar fi bineveniti. Poate faima si gandul ca am contribuit la ceva pe pamant. Cam asta ar fi, in mare, nu?

In cautarea lor drumul fiecaruia e diferit. Lin, abrupt, drept, intortocheat, cu multe rascruci, pe plaja, in soare si lumina sau prin jungla intunecata.

Cum ajungem sa stim cine suntem si ce aram lumii? Avem tot ce ne trebuie: incredere in noi, cunostinte, motivatie, drag de oameni, pofta de munca, chef de viata, un zambet larg cat o zi torida de vara si sclipirea divina in ochi.

Eu una le-am strans pe toate si ma intreb in continuare ce fac cu ele.IMG_2755

Le spal, le curat, le asez cu fata frumoasa la vedere. Imaginez o forma finala in care trebuie etalate. Nu, nu e bine, esenta nu se vede, nu pot fi consumata asa… mai e nevoie de prelucrare.

IMG_2756

Dau jos un strat. Parca imi pare rau. Vreau sa revin la forma initiala dar… nu se mai poate.  E o iluzie ca, odata ceva inceput, poti sa te intorci din drum, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat… IMG_2757

Nu am alta solutie decat sa merg inainte (stiti vorba aia, ca inainte era mai bine!). Admir ce mi-a iesit, simt, cantaresc, incep sa cred ca asa “trebuie” sa fie. Da, nu prea pot avea suc de portocala daca nu storc complet portocala, nu?IMG_2759

Apoi am de facut iar o alegere. Am descoperit o imperfectiune si as vrea un inlocuitor. Poate ca noua forma si culoare e mai buna pentru ce am nevoie, dar sigur gustul e complet diferit. Aleg, din nou, imperfectiunea!

IMG_2760Bun, am inceput, am vrut sa ma intorc, am mers inainte, am renuntat la perfectiune, am inlocuit, am ajuns cumva la esenta. Ma apuc sa le pun in forma imaginata.

Tot nu e suficient – ca sa gust “succesul” trebuie sa mai tai, sa mai potrivesc, sa mai storc niste seva. Ma apuc iar de treaba. Mirosul ma imbata, gandul la savoarea fructului ma face sa salivez si sa inghit in sec, sa nu mai am rabdare, as grabi lucrurile, dar mi-e frica sa risc totul tocmai acum. De fapt, fac un pas in spate si doar stau si sesizez unde sunt, ce fac, cum sunt. Da, e bine. Doar atat. Doar este.

IMG_2762

Cand sa zic ca aproape gata…?!?! CEEE??? Am pus totul unde nu trebuia! Tocatorul ala e de ceapa si usturoi! DAAA!! Of! Lectie invatata – sa am grija in fiecare minut, pana la capat. Sa fiu prezenta in ceea ce fac, conectata cu clipa, cu gestul, cu visul…

Pfiu! Am salvat lucrurile la timp. Pun dincolo reziduurile, le admir si pe ele, le multumesc ca m-au ajutat sa ajung pana aici.

Si, in cele din urma finalul, ce mi-am dorit…

IMG_2763

Gandurile mele

E totul perfect? Nicidecum, dar am invatat ca goana dupa perfectiune ma indeparteaza de ceea ce imi doresc si nici nu apuc sa incep ceva daca nu ma multumesc cu ce am.

E tot ce am putut tu sa fac mai bine? Da, pana cand voi invata sa fiu si mai buna, aici este o bucata din viata mea si nu conteaza niciun alt punct de referinta si nicio validare externa.

Cum ma simt? Implinita! Fericita! Iubita! Recunoscatoare! Si umila…

Gandurile voastre – care sunt?

Ce puteti sa faceti stiind ca toata esenta si materia prima a viselor voastre va trece prin maini in fiecare clipa?

Puteti sa luati decizia sa taiati, sa scormoniti, sa renuntati, sa aranjati…fiind convinsi ca la final ati facut totul cat ati putut mai bine si va asteapta succesul? Ce forma, ce culoare, ce gust, ce sunet are visul vostru?

Puteti sa incepeti chiar de acum sa il construiti?

Cu drag,

Luiza

Leave a Reply