Cand pui capat vietii de angajat si pornesti pe drumul propriu ai foarte multe lucruri pe care trebuie sa le gandesti si faci.

Strategie, produse, marketing, vanzare, networking, invatare, gestionarea banilor disponibili, regandirea comportamentului de consumator al tau personal si al familiei, celebrarea timpului liber si lista ar putea continua, inca nu le-am gasit pe toate…

In perioada care a trecut de cand am luat efectiv hotararea ca voi face „saltul” nimic din cele de mai sus nu au fost in capul meu… in schimb m-am trezit cu o senzatie de nod sau ghem, undeva intre stomac si gat. Stiti voi ce zic, starea aia cand nu stii daca sa mananci sau sa respiri, ca simti ca oricum nu le poti face pe amandoua! Stres, ma gandeam eu! Mai analizez si gasesc si un pic de panica, un pic de lehamite, 10 grame de sictir si muulta motivare si optimism debordant. Bag un calciu si trece. Acum ceva vreme. Apoi am tot bagat cate un calciu pe zi constatand cu fiecare pastila luata, ca tot nu trece.

Nu ma simteam ca si cum as avea ce sa ii spun unui doctor, atunci ce naiba fac? In lipsa de altceva mai bun si ca sa ma indepartez de tentatia de a „goagali” dupa niste idei pe forum, ma pun sa fac ordine in biblioteca la cartile pe care vreau sa le citesc si scot din tipla, inca nerasfoita, „Identitatea profesionala” a Herminiei Ibarra.

Iata ce citesc:

„ schimbarea carierei inseamna schimbarea interioara. Deoarece avem mai multe euri, schimbarea nu este un proces de inlocuire a unei identitati cu alta, ci mai degraba un proces de tranzitie, in cadrul caruia reconfiguram intregul set de posibilitati…”

AHA! Uau! In momentul in care am citit asta ghemul-nod a disparut! Mi-am dat seama ca nu ma uitasem mai deloc la mine din aceasta perspectiva! Brusc ceea ce inseamna „branding personal” a capatat consistenta si inteles, dincolo de goliciunea de pana atunci a termenului.

Deci, cine sunt eu? Si cum fac sa descopar? Astept strafulgerari de intuitie, fac liste de posibilitati si le dau note, aleg pe cineva admirabil pe care sa il modelez, ma cramponez de cine am fost si ce am facut?

Raspunsul pe care mi l-am dat: cate putin din toate cele de mai sus. De fapt, perioada de tranzitie pentru cineva care isi schimba cariera nu consta in adaptarea cu noul loc de munca sau cu trecerea la planul de afaceri, publicitate si vanzare.

Perioada de tranzitie este laboratorul-incubator in care omul, aflat in starea de imponderabilitate, cu un picior desprinzandu-se cu greu de trecutul cert si un picior inca neasezat, sau pipaind experimental un taram nelamurit, probeaza noi identitati.

Mi-am dat seama ca este vorba de „renuntare” si „devenire”. Tot ceea ce spun si fac in aceasta perioada ma provoaca sa ma redefinesc. Ce este interesant este ca toate posibilitatile par atractive, apoi nimic nu mai pare posibil, si cand sunt gata sa renunt la a ma gandi, unele aspecte brusc se clarifica.

Cum merge procesul selectiei? Pe baza a doua filtre, unul intern, care raspunde la intrebari de genul „Ma vad facand asta? Cum ma simt? Simt ca e bine?” etc, si un filtru extern, in care reactiile celorlalti valideaza, anuleaza sau creaza ajustari.

In final ramane cea mai satisfacatoare si atractiva varianta, cea care se dovedeste cea mai palpabila, fireasca si restabileste homeostazia interna.

images3

Va doresc tuturor „Tranzitie” placuta!

Leave a Reply