Contrar atator sfaturi si demonstratii se pare ca nu setarea si atingerea obiectivelor este cea care aduce fericirea maxima… astea cica asigura doar cautarea ei.

Cand ajungem unde ne-am dorit, fie suntem epuizati de efort sau am muncit atata incat nu mai putem sa ne bucuram de reusita, fie pur si simplu mai bifam ceva din lista de “to do” si trecem la urmatorul lucru de facut.

Mai mult … stim cu totii atatia multimilionari nefericiti, bolnavi, deprimati, dependenti de droguri sau alcool, cu relatii esuate, faliti, care au trait si s-au stins in durere, tacere si uitare…sau multimilionari cu familii fericite, afaceri infloritoare, vieti implinite care totusi se imbolnavesc de cancer sau mor in accidente stupide…

Gandindu-ma intens – ca de vacanta – la toate astea…am tras o concluzie cumva demult stiuta – scuzati “franceza”: <<shit happens>>.

Doar ca acum am indraznit sa merg un pic mai departe cu concluzia… plecand oarecum de la mesajul unui bun prieten care imi evidentia, el mie, cate chestii misto am facut eu in ultima vreme… iar eu nu numai ca nu ma bucuram de ele, dar nici macar nu gaseam cu cale sa le mentionez la capitolul realizari!

Aha! Deci vreau chestii, ca sa fiu fericita, fac chestii in directiile respective si tot “nefericita” sunt!!

Frate! Sper – si cumva si stiu – ca nu sunt singura in asta…parca va vad dincolo de monitor citind si dand aprobator din cap.

Asa, si? Pai de aici totul e clar! Tot ce conteaza, simplu, e aici si acum. Ce simti, ce gandesti, ce esti sau, mai bine zis, ce crezi ca esti!

Ce face ca o problema sa fie problema? Singurele certitudini si realitati “obiective” sunt simtirile si gandirile noastre subiective asupra a orice.

Durerea si bucuria sunt certe, nu? DA, durerea de azi si aici si acum e certa! Si fericirea! Stii daca le vei avea si maine? NU!

Deci… cum poti fi mai implinit, mai dezvoltat personal (ce-mi place termenul asta), mai fericit? Stiind azi, pentru azi si pentru maine, cum sa suferi mai putin si cum sa te bucuri mai mult!

Ca un tenismen care sta cu tunuletul acela in fata si habar nu are unde o sa ii vina mingea… stie sursa aproximativa, dar nu poate prevedea chiar totul, doar stie si se antreneaza sa fie perfect pregatit sa returneze orice minge, in orice conditii, in terenul advers. Eventual sa si inscrie!

Asa, si deci cum facem asta? Pur si simplu! Plecand din durere si zabovind in fericire. Inchizand ochii si vizualizand miscarea fluida a mainii care duce racheta fix la punctul de intalnire cu mingea si bam!

Am citit mai acum ceva vreme un sfat care m-a distrat teribil: “fake it until you make it!”. Mi s-a parut cea mai aiuristica spalare de creier … insa…am gasit zilele trecute si explicatia stiintifica! Da, da! Curat neurostiinta, plasticitatea creierului si altele asemenea: Imagining and doing are the same (to the brain). (articolul intreg aici: http://yourbrainhealth.com.au/7-principles-neuroscience-every-coach-know/

Sigur nu e greu… asa ca ma duc sa ma bucur de vacanta, cu un somn bun!

Va doresc flexibilitate si echilibru in ganduri si simtiri!

Fiti autentici mimand fericirea si lipsa durerii!

 

Leave a Reply